Spanzuratul de la Saint-Pholien by Georges Simenon

Author:Georges Simenon [Simenon, Georges]
Language: eng
Format: epub
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-19T05:00:00+00:00

* * *

Când rămaseră singuri. Van Damme, scoţând un trabuc din buzunar, îl aprinse fără grabă şi strivi chibritul cu piciorul. Avea trăsăturile mai aspre, ca atunci la prefectură, aceeaşi cută a buzelor şi aceeaşi mişcare a maxilarelor.

Comisarul se prefăcu însă că nu bagă de seamă prezenţa lui şi, cu mâinile în buzunare şi pipa între dinţi, începu să se învârtă prin birou, examinând pereţii.

Ici şi colo, abia dacă se mai vedeau câţiva centimetri din tapet, pentru că, peste tot unde nu erau rafturi, fuseseră lipite desene, gravuri sau picturi.

Picturile nu aveau ramă. Erau simple pânze pe şasiu, peisaje destul de stângace, în care iarbă şi frunzişul copacilor erau de acelaşi verde intens.

Se aflau acolo şi câteva caricaturi, semnate Jef, unele înfrumuseţate cu acuarelă, altele decupate dintr un ziar local.

Maigret era frapat însă de abundenţa unor desene de alt gen, variaţiuni pe aceeaşi temă. Hârtiile erau îngălbenite. Câteva date permiteau situarea cu circa zece ani în urmă a perioadei când fuseseră executate acele schiţe.

Se vedea bine că erau de o altă factură, infinit mai romantică, amintind de maniera lui Gustave Dore imitată de un începător.

Un prim desen în peniţă reprezenta un spânzurat, iar pe spânzurătoarea în care se legăna acesta stătea un corb enorm. Spânzurarea era laitmotivul a cel puţin douăzeci de lucrări, executate în creion, în peniţă sau acvaforte.

Liziera unei păduri, cu un spânzurat la fiecare creangă de copac... Clopotniţa unei biserici şi, de fiecare dintre cele două braţe ale crucii, sub giruetă în formă de cocoş, corpul unui om care atârna...

Erau acolo spânzuraţi de toate felurile. Unii, îmbrăcaţi după moda din secolul al XVI-lea, formau un fel de Curte a Miracolelor, unde toată lumea atârna la o oarecare distanţă de pământ...

Era şi un spânzurat excentric, cu joben, în frac, cu bastonul în mină, spânzurătoarea lui fiind un felinar...

Sub alt crochiu erau scrise câteva rânduri; patru versuri din Balada spânzuraţilor a lui Villon.

Date. Mereu aceeaşi perioadă! Toate acele desene macabre, făcute în urmă cu zece ani, stăteau acum alături de crochiuri cu legendă pentru ziarele umoristice, desene de almanah, peisaje din Ardeni şi afişe publicitare.

Tema clopotniţei se repetă şi ea. Şi întreaga biserică! Din faţă, din profil şi de jos... Portalul singur... Garguiele... Intrarea bisericii, cu cele şase trepte pe care perspectiva le făcea să pară imense...

Aceeaşi biserică! Şi, în timp ce Maigret trecea de la un perete la altul, simţea că Van Damme se agită, chinuit poate de aceeaşi tentaţie ca la ecluză de la Luzancy.

Jef Lombard se întoarse după un sfert de oră; avea ochii umezi; îşi îndepărtă cu mâna şuviţa de păr căzută pe frunte.

— Îmi cer scuze..., spuse el. Soţia mea tocmai a născut... O fată...

În vocea să se simţea o nuanţă de mândrie, dar, în timp ce vorbea, privirea lui se plimba cu teamă de la Maigret la Van Damme.

— E al treilea copil. Totuşi, sunt la fel de emoţionat că prima dată! Soacra mea, pe care aţi văzut o, a avut unsprezece, şi plânge şi ea de bucurie... S-a dus să le spună şi muncitorilor.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.